recitate puțin în colțul gurii
poartă acel gol rămas după împușcătură
buzele anei au încetat să-mi cadă
dintr-un singur întuneric

smulg bucăți tandre din spatele ochiului de sticlă
rostogolesc prin gură țipete îndrăgostite
și le naufragiez uneori
în trupul unui verde

aș putea fi cea mai ușoară propoziție
de pus la zid